Un om care dimineata alege sa fie fericit si vesel in loc de nefericit si trist. O fi greu?
Mr. Happy Man from Matt Morris Films on Vimeo.
Un om care dimineata alege sa fie fericit si vesel in loc de nefericit si trist. O fi greu?
Mr. Happy Man from Matt Morris Films on Vimeo.
Un documentar excelent despre limba vorbita in Australia. Vizionare placuta !
Meanwhile on St. Kilda Beach, Melbourne.
N-am mai prins asa iarna de cand eram foarte mic. Sau poate doar pentru ca eram mic mi se pareau nametii asa de mari. Sau poate ca s-a nimerit asa ca sa nu-mi para rau ca plec spre tarile calde. Efort inutil, pentru ca nu-mi pare rau! Si totusi daca aceasta “incalzire” globala reprezinta inceputul instalarii rapide a unei mici ere glaciare? Daca la anu’ e mult mai rau si chiar vine glaciatunea ca in filmul ala, ce te faci Gâgă ? Te calci in picioare cu alti 850.000.000+ de europeni in fuga spre Africa? Sau pleci din Perth si te muti un pic mai la nord, prin Broome? ;)
Azi mi-am facut un cadou care cred eu ca o sa-mi fie tare util pe coclaurile australiene unde o sa fac masuratori. Si pe barca. Si sub apa ! Are si GPS. Adica ma duc in desert, fotografiez borna si cand descarc poza deja am si coordonatele aproximative ale bornei ca s-o gasesc data viitoare cu GPS-ul de mana. Tare, sau ce ?
Se cheama Pentax Optio WG-1 si face parte din cea de-a 12-a generatie de aparate rezistente la toate belelele care distrug celelalte sapuniere. Caci, da, este o sapuniera pe steroizi, fara pretentii de calitate DSLR dar foarte micut, usor si comod de tinut in mana. De parca ar conta daca il scapi pe jos ![]()
In mod normal costa vreo 1200 lei dar l-am luat de la un baiat care il castigase la un concurs foto. Am facut un trade avantajos, i-am dat un Pentax MX vintage din 1977 plus o diferenta in bani si toata lumea a fost multumita. Cam asa arata dracia:
Pentru chitibusari avem chiar mai multe detalii:
* Rezistent la apa ( testat la adancimea de 10m ), la praf -Waterproofing – JIS Class 8 submersible, Class 6 dust proof
* Rezistent la socuri ( cadere de la 1,5 m )
* Rezistent la strivire (100KGF)
* GPS
* 14.1 megapixeli CCD
* 5X zoom optic intern ( 11 elemente in 9 grupuri ), zoom digital 6.7X
* Obiectiv WIDE 5 – 25mm ( 28 – 140mm )
* Display LCD de 2.7 inch, format 16:9 cu IPS ( In Plane Switching ), 230.000 pixeli, unghi de vizualizare aprox. 170 grade vertical/ orizontal
* Captura video in format HD 720p – 1280 x 720 cu stabilizare digitala – 30fps, VGA – 640 x 480, QVGA – 320×240, port HDMI
* Mod macro: 1cm
* Mod Digital Microscope prevazut cu 3 LED-uri pentru a surprinde cele mai mici si apropiate obiecte.
* Advanced Face Recognition ( recunoaste automat si rapid pana la 32 de chipuri)
* Smile Capture ( recunoaste momentul oportun pentru o fotografie si declanseaza automat )
* Blink Detection ( avertizeaza cand o persoana are ochii inchisi )
* Posibilitatea folosirii unei telecomenzi IR (infrared)
* Sensibilitate (ISO) de la 80 pana la 6400
* Memorie interna 97MB, compatibil cu carduri de memorie de tipul SD, SDHC, SDXC si Eye Fi
* Interfata: USB2.0 ( Hi-Speed )
Are si o banda solida cu carabina ca sa-l agati de rucsac sau de centura. Sovietic frate!
Azi noapte am primit viza!
In lipsa de inspiratie scriitoriceasca, o sa pastuiesc ce am scris pe forum de dimineata si mai adaug pe ici pe colo. Drept copyright ma voi cinsti cu un pahar de vin ![]()
In disperarea asteptarii si ca sa profit de sarbatoarea de pe 26 ian (Australia Day) ca si motiv de bagat in seama, azi noapte pe la 00:25 am trimis un e-mail catre CO, care suna cam asa:
Dear J.,
I wish You a Happy Australia Day tomorrow!
Looking forward to hearing from you soon, (
adica da bai tata si tu un semn !)
Kind regards,
Bla, bla
Ce sa vezi, adorm cu castile pe urechi si ma trezesc pe la 6 jumate cu gatul stramb si urechea cat un cartof, beau niste apa si daca tot bazaia laptopul langa pat, ma apuc sa verific mailul. Aveam raspuns de la DIAC, dat la vreo doua ore dupa mailul meu. Imi zic, ia uite al naibii J. ce repede raspunde cand ii trimiti urari.
Deschid si ce sa vezi nu era de la J. cu vreun “thank you”, ci un ditamai mailul de la o tipa tot CO, pe nume L.
Ma uit cu ochii impaienjeniti dupa cele 4 ore de somn, nu inteleg mare lucru, ma mai uit o data si cica sa descarc adobe si sa ma uit pe fisierele atasate si bla bla bla. Downloadez pdf-urile si ce sa vezi, in documentele atasate gasesc scrisoarea de grant cu viza fara nicio conditie in afara de data intrarii cel tarziu noiembrie anul asta. Adica pot sa intru primul ca aplicant secundar, ceea ce imi doream din toata inima dar nici macar nu visam ca se va putea. Asta inseamna ca pot pleca in avans cu cateva luni ca sa caut de lucru si sa aranjez lucrurile in noua noastra tara.
Wow, cred ca am citit de cinci ori toate textele alea, de frica sa nu fi inteles gresit. Pe urma mi-a trecut prin cap : daca am vreun vis din ala lucid din care mai am uneori, gen “Inception”, visez in vis, ma trezesc dar sunt tot in vis.
. Nu e frate, chiar am primit viza si acum ma simt ca atunci cand am intrat la facultate. Stiu ca nu va fi totul roz, ca urmeaza cativa ani de tras tare, dar nu-mi pasa. ACUM ma bucur foarte foarte tare si asta conteaza. Maine mai vedem…
Sunt curios ce s-a intamplat de am inceput cu un CO si am terminat cu altul. Si-o fi dat demisia, o fi plecat in concediu si i s-a facut mila colegei care ii tinea locul?. In fine, nu mai conteaza acum. Ideea e ca azi am un motiv de fericire.
Happy Australia Day !
Ma duc sa fac un om de zapada
Dragi străini,
Ţara-i frumoasă, d-aia vrem să vină străinii să o vadă,
Să se plimbe-n lung şi-n lat pe… era să zic autostradă.
Deci veniţi, dragi străini, la noi e la fel ca în Seychelles,
Adică ce vreau să zic e c-o să vă coste la fel.
Aici, aici, aici
Refren:
E ţara mea, e blocu’ meu, e strada mea c-un singur bec,
E locu-n care viaţa-ntreagă vreau să îmi petrec.
E-adevarat, e-adevarat că sunt şi prea bătrân să plec.
Prea bătrân să plec.
Dragi străini,
Veniţi acum, pe bune, ar trebui să vă grăbiţi
Ca să prindeţi munţii acu’ cât mai sunt împăduriţi.
Vizitaţi-ne mai repede, bucuraţi-vă de ofertă,
Veniţi acu’ cât mai avem un pic de Vamă Veche şi Deltă.
Aici, aici, aici
R:
Dragi străini,
La banii noştri, câteva sute de tone de aur nu mai contează,
Aşa că mai bine vă dăm vouă auru’, că voi ştiţi cum se exploatează.
Şi oricum e poluare, aşa că să nu vorbim cu ură.
Ce dac-o să fie la Roşia Montană un pic mai multă cianură?
Aici, aici, aici
R:
Dragi străini,
Deci veniţi, faceţi ce vreţi, că noi n-o să ne supărăm,
Da’ sa ştiţi că există un lucru pe care n-o să-l acceptăm.
Aşa că vă avertizăm, vă spunem chiar cu vehemenţă:
N-o să lăsăm un străin să se bage-n sistemul medical de urgenţă!
Chiar dacă el l-a conceput,
Chiar dacă el l-a pus pe picioare.
Asta nu înseamnă că trebuie să-l lăsăm în continuare.
O, nu! De ce? Păi, pentru că aici
Refren:
E ţara mea, e blocu’ meu, e strada mea c-un singur bec,
E locu-n care viaţa-ntreagă vreau să îmi petrec.
E-adevarat, e-adevarat că sunt şi prea bătrân să plec.
Prea bătrân să plec.
BA NU ! NICIODATA NU SUNT PREA BATRAN SA PLEC …
Pentru cand te simti intr-un fel…
Si intr-o viziune mai stiintifica:
Inca iti mai poti vedea imensele probleme la scara asta? Ca eu nu prea le mai gasesc pe ale mele.
Conduci pe malul sarbesc al defileului Dunarii admirand minunatul peisaj, cand brusc dupa o curba iti rasare din stanca acest ceva, nici nu stiu cum sa-i spun, poate decor din filmele SF post-apocaliptice sau sculptura suprarealista involuntara. Viziunea a fost atat de ciudata incat pentru cateva momente m-am simtit transpus direct in universul Machinarium.